Home »

DOCUMENTAR: 75 de ani de la moartea savantului Grigore Antipa

DOCUMENTAR: 75 de ani de la moartea savantului Grigore Antipa

DOCUMENTAR: 75 de ani de la moartea savantului Grigore Antipa
 

Unul dintre cei mai valoroşi oameni de ştiinţă ai României, savantul Grigore Antipa - biolog, ihtiolog, zoolog şi oceanolog -, sub a cărui coordonare Muzeul Naţional de Istorie Naturală din Bucureşti şi-a căpătat adevărată menire şi strălucire, s-a născut la Botoşani, la 27 noiembrie/10 decembrie 1867, potrivit lucrării ''Membrii Academiei Române/ 1866-2003'' (Ed. Enciclopedică/ Ed. Academiei Române, 2003).

A făcut studii primare la Botoşani (1874-1878), gimnaziale şi liceale la Institutul Academic din Iaşi (1878-1885), unde i-a avut ca profesori pe Grigore Cobălcescu, Petru Poni ş.a., iar pe Emil Racoviţă, printre alţii, ca şi coleg de clasă, potrivit seriei de biobibliografii ''Grigore Antipa 1867-1944'' (Editura Academiei Republicii Populare Române, 1961).

În 1885 s-a înscris la Universitatea din Iaşi, Facultatea de Ştiinţe, urmând pentru scurt timp ştiinţele naturale. A plecat la Jena (Germania), unde îşi făcea studiile şi fratele său N. Leon, şi s-a înscris la Facultatea de Filosofie, unde i-a avut printre profesori pe: Ernst Haeckel, Arnold Lang, Stahl, Schaeffer etc. A lucrat între 1888-1889, la recomandarea profesorului său Ernst Haeckel, la staţiunea zoologică de la Villefranche-sur-Mer. În 1890, a reluat cercetările la staţiunea bio-marină de la Helgoland, sub conducerea dr. W.Kukenthal, al doilea asistent al profesorului Haeckel. În 1891 a lucrat la staţiunea zoologică de la Neapole. Pe drumul de întoarcere la Jena (1889), s-a oprit la Paris, unde a vizitat muzeele, institutele de biologie şi a audiat cursuri la Sorbona.

La 9 martie 1891, Grigore Antipa a obţinut titlul de doctor în biologie cu magna cum laudae, potrivit www.antipa.ro. Anul următor s-a întors în ţară. A obţinut o întrevedere cu regele Carol I, căruia i-a înmânat un memoriu dedicat ''introducerii pisciculturii raţionale în apele României''. Impresionat, suveranul l-a recomandat miniştrilor de resort, Grigore Antipa fiind numit, în 1893, director al Colecţiilor zoologice din cadrul Muzeului de la Universitate. În 1895 a devenit administrator general al Pescăriilor statului (până în 1914). În această calitate, Grigore Antipa a acordat o atenţie aparte organizării pescuitului în apele dulci din România şi exploatării peştelui din Marea Neagră, scriind o serie de lucrări de specialitate: ''Despre necesitatea introducerii unei pisciculturi sistematice în apele României'' (1892); ''Studiul asupra pescăriilor din România'' (1895); ''Exploatarea în regie a Pescăriilor Statului'' (1905); ''Pescăria şi pescuitul în România'' (1916); ''Pescăriile şi regiunea inundabilă a Dunării în cadrul economiei naţionale şi mondiale'' (1932), notează lucrarea ''Membrii Academiei Române/ 1866-2003'' (Ed. Enciclopedică/ Ed. Academiei Române, 2003).

Grigore Antipa a întreprins, în 1893, o expediţie de nouă luni în Marea Neagră, adunând un bogat material pentru colecţie. A lucrat timp de 10 zile la Staţiunea biologică de la Sevastopol, dar şi la Odesa, în laboratorul profesorului şi zoologului Salenski, conform lucrării ''Grigore Antipa 1867-1944'' (Editura Academiei Republicii Populare Române, 1961).

În 1906, prin strădania sa au fost demarate lucrările de construcţie ale noului Muzeu zoologic din Şoseaua Kiseleff. Primele săli au fost inaugurate la 24 mai 1908, în prezenţa regelui Carol I, a principesei Maria şi a mai multor personalităţi importante ale lumii ştiinţifice, culturale şi politice de atunci. Cu acest prilej, Grigore Antipa a introdus aici, pentru prima dată în lume, ''dioramele'', vitrine tridimensionale, în care speciile erau prezentate pe categorii de habitate, în posturi naturale şi proiectate pe un fundal pictat. Succesul de care s-a bucurat acest mod de prezentare a făcut ca dioramele să fie un exemplu urmat şi de alte muzee din lume, potrivit volumului ''Istoria României în date'' (Ed. Enciclopedică, 2003) şi www.antipa.ro.

 

Foto: (c) CRISTIAN NISTOR / AGERPRES FOTO


La 18 iunie 1914, Muzeul zoologic a primit numele "Muzeul Naţional de Istorie Naturală", iar la 23 mai 1932, instituţia a primit numele ''Grigore Antipa'' în onoarea fondatorului său. A fost directorul Muzeului Naţional de Istorie Naturală din 1908 până în 1944, anul în care a murit.

 

Foto: (c)  ARMAND ROSENTHAL / AGERPRES FOTO/ARHIVĂ


Savantul român a îmbogăţit colecţiile ştiinţifice ale Muzeului, primind donaţii şi achiziţionând piese, fiind susţinut în activitatea sa de o serie de personalităţi importante, dar şi de instituţii din ţară şi din străinătate. Grigore Antipa a pus bazele şcolii româneşti de hidrobiologie, ihtiologie şi oceanologie. A fost, totodată, unul dintre creatorii muzeologiei moderne, publicând în 1918, 1923 şi 1934 principii şi norme generale de muzeologie. ''Organizatorul unui muzeu modern de ştiinţe - după Antipa - trebuie bineînţeles să fie nu numai un bun naturalist şi un explorator ştiinţific, ci şi un bun pedagog'', se arată în seria de biobibliografii ''Grigore Antipa 1867-1944'' (Editura Academiei Republicii Populare Române, 1961).

Activitatea sa ştiinţifică s-a axat pe diferite domenii ale biologiei teoretice şi aplicate. Astfel, în domeniul zoologiei, s-a ocupat de morfologia unor meduze (Lucernaride), descriind, în 1892, o nouă specie de Drymonema şi o Stauromeduză, ca şi de fauna ihtiologică din România (''Fauna ihtiologică în România'', 1909; ''Marea Neagră şi ihtiologia ei'', 1941), făcând studii ample asupra peştilor endemici din bazinul Mării Negre (''Clupeidele'', 1903; ''Sturionii'', 1905; ''Iconographie des Sturionides et des Clupeides de la Mer Noire'', 1933; ''La vie dans la Mer Noire'', 1933), conform volumului ''Membrii Academiei Române/ 1866-2003'' (Ed. Enciclopedică/ Ed. Academiei Române, 2003).

În 1912 a editat, sub egida Academiei Române, ''Bullétin de la Section Scientifique'', în care s-au publicat cu prioritate lucrări româneşti.

A fost, de asemenea, cel mai de seamă ecolog şi hidrobiolog român, lăsând numeroase lucrări privitoare la viaţa din apele dulci şi marine. Cu lucrarea sa ''L'organisation générale de la vie collective des organismes et du mécanisme de la production dans la Biosphere'' (1935), a pus bazele unei noi ştiinţe interdisciplinare - bioeconomia. Având la bază o teorie biologică originală, constând în înţelegerea şi respectarea echilibrelor ecologice, ''Sistemul Antipa'' a fost adoptat de Facultatea de Agricultură din Urbana (SUA), care l-a aplicat iniţial pentru explorarea complexă a luncilor inundabile ale fluviului Illinois, după care sistemul s-a generalizat în mai multe state americane, precum şi în Europa, în regiunile limitrofe Vistulei, Rinului, Volgăi, etc.

 

Foto: (c) CRISTIAN NISTOR / AGERPRES FOTO


S-a preocupat îndeaproape de valorificarea raţională a resurselor naturale: ''Dunărea şi problemele ei ştiinţifice, economice şi politice'' (1921); ''Les principes de l'amélioration de la production du Bas Danube'' (1932); ''Les recherches hydrobiologiques et leurs applications pratiques en Roumanie'' (1937).

Marele savant a fost autorul unor legi şi convenţii: Legea pescuitului cu regulamentul de punere în aplicare şi expunerea de motive (1896), Convenţiile pentru reglementarea pescuitului în Dunăre încheiate cu Rusia, Austro-Ungaria, Serbia şi cu Bulgaria (1905), Legea pentru punerea în valoare a terenurilor băltoase şi de inundaţii (1927), Legea pentru punerea în valoare a stufului şi papurii din Delta Dunării (1942).

A participat la: Congresul Internaţional de Pescărie din Viena (1905), Congresul Internaţional de Pescărie de la Washington (22-28 septembrie 1908), unde a fost primit de preşedintele SUA, Theodore Roosevelt, Congresul Internaţional de Zoologie de la Graz (15-20 august 1910), Congresul Internaţional de Pescărie de la Roma (1911), Congresul Internaţional de Zoologie de la Budapesta (1927), Congresul Internaţional de Agricultură şi Pescuit de la Paris (1931).

Pentru meritele sale i-au fost decernate o serie de distincţii: Ordinul Steaua României (1897), Ordinul Sfânta Ana clasa II, Rusia (1901), Coroana României în grad de comandor (1902), Crucea Iugoslavă, Serbia (1902), Ordinul Franz Joseph, Austro-Ungaria (1903), Ordinul Sfânta Ana clasa I, Rusia (1903), Coroana de fier clasa II, Austro-Ungaria (1907), Ordinul Corona d'Italia, Italia (1908), Ordinul Steaua României în grad de comandor (1908), Coroana României în grad de mare ofiţer (1916), Meritul cultural pentru ştiinţă teoretică şi aplicată în grad de cavaler cls. I (1931), Meritul agricol în grad de comandor (1932), Ordinul Leopold în grad de comandor, Belgia (1934), Ordinul Cavaliere di Gran Croce, Italia (1935), Meritul cultural pentru ştiinţă în grad de comandor (1943). A primit, de asemenea, titlul de Doctor Honoris Causa al Facultăţii Agronomice din Berlin.

 

Foto: (c) GHEORGHE AMUZA / AGERPRES FOTO/ARHIVĂ


Grigore Antipa a fost membru al unor organisme internaţionale de prestigiu: Societatea Zoologică din Londra, Institutul Oceanografic din Paris, societăţile geografice din Viena şi Berlin, societăţile de agricultură din Franţa şi SUA, Comisia Mediteranei (vicepreşedinte), Consiliul Mărilor de la Copenhaga, Asociaţia austriacă de pescuit (membru de onoare).

A fost membru corespondent (16 aprilie 1907) şi membru titular (14 mai 1910) al Academiei Române; vicepreşedinte (11 iunie 1921-11 iunie 1924; 31 mai 1935-3 iunie 1938) al Academiei Române; preşedinte al Secţiunii Ştiinţifice a Academiei Române (1939-1942).

Marele savant român a murit la 9 martie 1944, în urma unui atac de angină pectorală.

AGERPRES/(Documentare-Irina Andreea Cristea, redactor Arhiva Foto: Elena Bălan; editor: Marina Bădulescu, editor online: Alexandru Cojocaru)

2019-03-09 07:30:00
AGERPRES

Comentarii

Comenteaza la aceasta stire!